Acum aproape zece ani eram în anul întâi la Facultatea de Psihologie și, deși nu aveam un plan de business, nu mă gândeam la agenții de publicitate și cu siguranță nu știam ce urma să fac peste zece ani, aveam o prietenă care deținea o locație în oraș și care, într-o zi, mi-a dat pur și simplu contul business-ului ei și mi-a spus să mă ocup de el. Atât. Uneori mă gândesc cât de discret intră lucrurile importante în viața noastră, fără anunțuri, fără artificii și, mai ales, fără să aibă bunul-simț să ne avertizeze: „Fii atentă la momentul ăsta, o să-ți schimbe viața.” Pentru mine, acela a fost unul dintre ele. Am început dintr-o joacă, scriind, comunicând și construind imaginea unui business care nu era al meu, iar pentru prima dată am început să mă întreb nu doar ce îmi place mie, ci ce îi face pe ceilalți să se oprească, să simtă și, în cele din urmă, să aleagă. Probabil că Psihologia și marketingul începuseră deja să se întâlnească undeva în mintea mea, doar că încă nu le făcusem oficial cunoștință. La început am avut un aparat foto împrumutat, multă curiozitate și foarte puține certitudini, iar apoi au urmat cursuri, specializări, ore întregi de studiu, încercări și proiecte din ce în ce mai complexe. Miam cumpărat, în cele din urmă, propriul aparat, iar ceea ce începuse aproape accidental a început, fără să-mi dau seama, să semene tot mai puțin cu o joacă și tot mai mult cu o meserie. Și undeva pe drumul acesta a luat naștere NOA Media. Nu-mi amintesc să fi existat o zi solemnă în care să fi decis că „de astăzi construiesc o agenție”, pentru că, privind în urmă, cred că unele dintre lucrurile importante din viață nu se nasc într-o zi, ci cresc odată cu noi. Întâi sunt o întâmplare, apoi devin o curiozitate, curiozitatea se transformă în preocupare, preocuparea devine meserie și, într-o zi, te uiți în jur și realizezi că lucrul acela căruia i-ai tot dat câte puțin din tine a prins viață. Am spus „da”. Mult. De-a lungul anilor, prin munca noastră au trecut zeci de clienți și business-uri complet diferite, iar o parte importantă din ceea ce suntem astăzi cred că s-a construit tocmai pentru că, la început, am avut curajul — sau inconștiența sănătoasă a omului care încă nu știe câte lucruri nu știe — să spunem „da”. Am spus „da” inclusiv proiectelor pentru care nu aveam încă toate răspunsurile, după care ne-am pus serios pe găsit răspunsurile: am studiat, am întrebat, am încercat, am greșit, am reparat, am găsit soluții și am învățat să ne adaptăm atât de repede, încât astăzi cred că aceasta este una dintre cele mai valoroase competențe pe care le avem. Pentru că, într-un domeniu care se schimbă permanent, nu câștigă neapărat cel care știe tot — probabil nici nu există omul acela —, ci cel care știe ce să facă atunci când nu știe.Cineva m-a întrebat, la un moment dat, ce aș schimba dacă m-aș putea întoarce la început și, deși m-am gândit serios la întrebare, adevărul este că n-aș schimba absolut nimic. Mă uit cu drag inclusiv la primul nostru proiect, la primele postări, la primele fotografii și chiar la deciziile pe care astăzi, cu experiența de acum, probabil le-am lua altfel, pentru că nu simt nevoia să șterg nimic din urmă doar pentru a crea iluzia că am știut dintotdeauna ce facem. Mi se pare mult mai frumos adevărul: am crescut. Greșelile ne-au învățat să găsim soluții, situațiile incomode ne-au făcut mai agili, iar proiectele care ne-au depășit puțin ne-au obligat să devenim suficient de buni încât, data viitoare, să nu ne mai depășească. Așa că nu, n-aș rescrie nimic, pentru că, privind în urmă, poate lucrurile n-au fost perfecte în sensul steril al cuvântului, dar au fost perfecte pentru oamenii care trebuia să devenim. Psihologia n-a rămas niciodată doar facultatea Cu timpul am înțeles că întâlnirea dintre psihologie și marketing nu era deloc întâmplătoare, pentru că marketingul, dacă îl dezbraci de jargon, trenduri și toate cuvintele sofisticate pe care industria le inventează periodic, rămâne profund legat de comportamentul uman: de motivele pentru care ne oprim, ne amintim, avem încredere și alegem, dar și de felul în care două produse aproape identice pot produce în noi două reacții complet diferite. Aici a început să se contureze și perspectiva noastră asupra marketingului, pentru că nu ne interesează doar ce să spunem, ci mai ales de ce ar trebui să-i pese omului care ascultă; nu ne interesează doar să facem un brand vizibil, ci să înțelegem ce rămâne din el în mintea omului după ce nu-l mai vede. Și, poate cel mai important, nu credem că oamenii ar trebui priviți doar ca reach, audiență, lead-uri sau conversii, pentru că, înainte de toate acestea, sunt oameni. Pare evident. Marketingul mai uită din când în când. De la „eu” la „noi” La început eram eu, un cont primit aproape întâmplător și un aparat foto împrumutat, iar astăzi spun „noi”, lucru care, poate, mă emoționează cel mai tare atunci când privesc în urmă. Pentru că vine un moment în viața unui business în care ideea care a locuit ani întregi doar în mintea ta începe să locuiască și în alți oameni, iar atunci înțelegi că ai construit ceva care a devenit mai mare decât tine. Astăzi suntem o echipă și construim strategie, branding, social media, content, fotografie, video, website-uri, e-commerce, SEO, campanii și consultanță, însă, dincolo de toate denumirile frumoase pe care trebuie să le punem într-o ofertă ca să știe lumea ce facem, esența a rămas surprinzător de apropiată de început: încercăm să înțelegem o poveste suficient de bine încât să știm cum trebuie spusă. În ce credem Credem că un brand nu trebuie să strige ca să fie auzit, ci trebuie să aibă ceva de spus, iar strategia, oricât de bine construită ar fi, nu ar trebui să uite omul printre tabele, cifre și obiective. Credem în psihologie, în identitate, în emoție, în personalitate și foarte mult în subtil, pentru că oamenii sunt mult mai inteligenți decât presupune uneori publicitatea: simt când li se vinde, simt când o poveste este forțată, simt când un brand încearcă să împrumute personalitatea altuia doar pentru că „funcționează pe Instagram”, dar, în egală măsură, simt și adevărul. Iar încrederea se construiește tocmai în spațiul acela fin dintre ceea ce spui că ești și ceea ce omul descoperă, în timp, că ești. Acolo ne place nouă să lucrăm. Mai departe Nu știm cum va arăta marketingul peste alți zece ani și probabil vom avea alte platforme, alte instrumente și, cu siguranță, suficiente persoane care să ne anunțe periodic că „marketingul, așa cum îl știm, a murit”. Îl îngropăm destul de des și, până acum, pare că se simte foarte bine. Dar credem că un lucru se va schimba mult mai greu: omul, cu nevoia lui de a fi văzut, de a fi înțeles, de a avea încredere, de a aparține și de a se regăsi în poveștile pe care le alege. Și poate că acesta este firul care leagă totul: o studentă în anul întâi la Psihologie, o prietenă care, fără să știe, i-a pus în mâini primul proiect, un aparat foto împrumutat, zeci de business-uri care neau oferit încrederea lor, multe „da”-uri spuse înainte să avem toate răspunsurile, greșeli pe care nu leam șterge nici dacă am putea și, aproape zece ani mai târziu, aceeași curiozitate: De ce aleg oamenii ceea ce aleg? Poate că nu vom termina niciodată de răspuns la întrebarea asta și, sincer, sperăm că nu.